Calea Ceaiului

Sau, dupa cum se spune generic… Chadao. De cand sunt mica am fost indopata cu ceaiuri si asta fiindca tata nu suporta ideea de apa de la robinet si eu nu suportam ideea de apa fiarta, astfel incat a trebuit sa se ajunga la o solutie de compromis. Desigur, copil fiind mi se dadeau ceaiuri din plante care sa se potriveasca varstei si organismului, insa cel mai mult imi placea cel de tei. Cu timpul, cand am mai crescut, am descoperit si ceaiurile chinezesti, indragostindu-ma iremediabil de ceaiul negru, refuzand cu vehementa sa incerc si alte tipuri, asta dupa ce, in prealabil, am facut marea greseala de a gusta un ceai verde foarte prost la plic. Mi-am format astfel preconceptia de la care porneste tot omul de rand, ca ceaiul verde e amar. De asemenea acum 2-3 ani am descoperit si rooibos, un alt sortiment cultivat in Africa, cu care alternam ceaiul negru pentru a diminua continutul de cofeina din sange (fiindca, de altfel, consumam si multa cafea).
De cateva luni incoace insa am descoperit ceaiul alb, ceaiul verde, oolong, mate, bambus si lapacho de care m-am indragostit fara drept de apel. Am mai incercat, urmat insa de esec, experimente cu anumite ceaiuri cu fructe care m-au infiorat, rooibos care m-a dezamagit. Si asta din cauza anumitor combinatii tare proaste reiesite, probabil, in urma brainstormingului unor oameni care probabil  nu stiu nimic despre ceai si despre cu ce se combina un sortiment si cu ce nu. Am incercat aceste ceaiuri si simple, si in combinatii reusite dar si dezastruoase incat imi venea sa arunc ceaiul pe fereastra.
Desigur, cele mai reusite au fost, intotdeauna, cele simple (desi tot ce am gustat am gasit in comert, la Carturesti, CTS, Sweetwood, etc). La Carturesti gasiti in general orice sortiment, ma indoiesc insa de autenticitatea ceaiurilor deoarece preturile sunt foarte mici in comparatie cu ceaiuri autentice de pe alte saituri. Momentan insa sunt singurele de care am dispus, de aceea toate comparatiile pe care le fac se regasesc la un singur nivel si anume acela al ceaiurilor mediocre. Am mai descoperit de curand un magazin de ceai online din Cluj si cred ca de acolo voi incerca Pu-erh, n-am avut ocazia pana acum.
Dar sa nu ma abat de la subiectul ceaiurilor cu adaosuri sau nu. Cred ca ar trebui sa le iau in ordine:
– Ceaiul Negru (cred ca sta ceva in familie, ceaiul negru simplu e preferatul fratelui meu) : foarte bun simplu deoarece se simte taria si aroma. Mi-a placut combinat cu cirese amare sau caramel, dar l-am gasit in combinatie foarte proasta, din punctul meu de vedere, cu mar.
– Ceaiul Alb: ceai alb simplu am gustat doar Pai Mu Tan (curios este ca pe alte saituri straine l-am regasit ca Bai Mu Dan). Cand l-am preparat eu mi-a placut mult in schimb la o ceainarie cu personal foarte stangaci care a pus apa prea fierbinte (cred ca totusi ar trebui sa se documenteze si ei) a fost neplacut, aspru, nu fin si delicat cum ar trebui sa fie un ceai alb.

 A devenit in scurt timp preferatul meu. L-am savurat cu placere si in varianta cu iasomie, sub forma de muguri sau perlute dar combinat cu condimente: FAIL! Interesante combinatii insa am observat ca sunt amestecurile de ceai alb cu ceai verde.
– Ceaiul Verde, dupa cum spuneam, l-am descoperit de curand. Pana acum il consumam exclusiv in combinatie cu menta (descoperisem eu acum 5 ani un sortiment de la Lipton care acum nu l-am mai gasit). Insa acum il consum zilnic. Il iubesc si simplu caci nu e defel amar cum credeam inainte, da impresia de sanatate si de natural. De gustat am gustat si japonez, si chinezesc, vrac sau sub forma de perle. Combinatiile care mi s-au parut reusite sunt cele cu iasomie, cu piper alb si rosu,  dar sunt si sortimente cu fructe placute datorita aromei si unei note suave a gustului putin schimbat (urasc in schimb combinatia cu citrice sau alte minuni prea puternice care distrug in totalitate gustul ceaiului).
– Oolong: Descoperit de curand m-a fermecat pur si simplu. Am gustat oolong simplu doar, taiwanez (Formosa oolong) si chinezesc. Mi-au placut nespus de mult si acum tot caut informatii despre el cat si niste sortimente pentru comparatie.
– Lapacho am baut doar simplu (nici nu cred ca acea scoarta de copac trebuie combinata cu ceva, e minunat asa). Este considerat un ceai miraculos pentru organism.
– Mate: Un ceai placut ce provine din America de Sud. Simplu mi-a placut mult, am mai gustat o combinatie cu aroma de banane care nu m-a dat deloc pe spate, prefer mate verde simplu.
– Alte plante: Menta marocana m-a dat pe spate, desi nici a noastra nu e deloc rea. Am baut in Franta la niste prietene din Maroc care il adusesera de acasa. Seamana desigur cu menta noastra dar e mai parfumata si … mai mentolata. Imi mai place in schimb s-o beau si-n ceai verde. Teiul il iubesc de mica, in special pentru miros. Am descoperit de curand ceaiul din bambus si e foarte placut. Alte plante am mai gustat de-a lungul vremii nu insa suficient de des incat sa le trec pe lista de ceaiuri pe care le beau frecvent.
Astept cu nerabdare sa gust un pu-erh si un ceai galben, sunt sigura insa ca imi vor placea asa cum mi-au placut si suratele lor.
Multumesc, Cosmin, de provocare. Sa stii ca am scris asta si pentru ceainic, dar si pentru mine. E placut sa fac un fel de “recensamant”. Alte informatii generale despre ceaiuri gasiti aici (ca si sursa foto de altfel).

Biserica Draganescu

Am o vaga impresie ca numele Dragan se trage din Dragon. Oricum, nu se poate nega asemanarea. Despre Biserica Draganescu nu se pot spune prea multe lucruri istorice insa este o insula de lumina intr-un loc desertic, pustiu, lipsit parca de viata. Un loc ideal pentru a ascunde pe cineva. Si totusi, ascunderea Sfantului Arsenie Boca a fost un fel de protectie Divina oferita de Sus.
Sunt cateva lucruri care atrag atentia:
1. Stalpii turnului clopotnitei se identifica cu Coloana Infinitului a lui Brancusi sau cu braurile de pe urnele funerare dacice.
2. Cupola mare a bisericii se afla inspre fata bisericii si nu inspre altar si este turla care reda pogorarea Sfinteniei pe Pamant. Asta se poate observa astfel: baza turlei este un patrat (simbolul Pamantului), iar varful turlei are brau octogonal (Octogonul este medierea, trecerea intre Cer si Pamant – Octogonul este unirea celor doua figuri geometrice Cerc (Cerul) si Patrat (Pamantul) – ), ceea ce arata coborarea prin Octogon pe Pamant si nu urcarea la Cer.
3. Exista o icoana pictata pe tavan intr-un patrat, inconjurata de scrisuri sfinte, aurite. Fiecare latura se citeste astfel incat trebuie sa te rotesti in sens invers acelor de ceasornit (deci atragi energie). Scrisul de pe latura de V a acestei icoane este pus in oglinda.

Ce vroia Sfantul Arsenie Boca sa spuna? Ramane de studiat.
4. Pictura de pe peretele de Sud al bisericii contine o scena cu un barbat stand pe un chaise-longue vorbind la telefon. In spatele sau se afla antene parabolice uriase si in dreapta sa este o racheta lansata spre spatiu. Am remarcat un detaliu: acum ceva timp mi-a ramas in memorie imaginea barbatului vorbind la un telefon mobil (din pozele de pe net), alb, patratos, chiar citisem anumite comentarii pe bloguri despre puterea de clarviziune a Sfantului, incat intre 1968-1988, anii in care a fost realizata pictura, nu existau telefoane mobile (atentie, nu oficial!). Astazi insa, barbatul vorbeste la telefon cu fir, receptor bleu-albastru. Photoshop pe net sau photoshop pe peretii bisericii? Aproape uitasem sa scriu: nu se filmeaza si fotografiaza in biserica … Este incredibil cat de transparenti pot fi cei care vor sa fie opaci ?!
De specificat, as avea, ca pictura este a unui om care a vazut ceva ce altii nu vad. Este o harta acolo, un labirint care vorbeste despre mantuire pana la urma si necesita timp de studiu, ceea ce nu gasesti in timpul unei slujbe. Am spus, este de bifat in agenda esoterica a unui cautator.
Pace!